Thea Lazăr

*Parte a unei serii de interviuri realizată de Sabin Borş în 2018

Thea Lazăr este o tânără artistă ale cărei lucrări leagă cultura Internetului cu viața reală, cu focus pe felul în care tehnologia ne influențează personal dar și comportamentul online. Ea s-a implicat activ în diverse proiecte culturale și evenimente în Cluj-Napoca alături de colectivul Aici Acolo.

Sabin Borş: : Când ai început să lucrezi cu mediul digital? Cum utilizezi Internetul în lucrările tale?

Thea Lazăr: Nu aş putea spune exact când am început să lucrez cu content digital, dar cred că am anticipat asta de când am instalat primul joc Sims în școala generală. Toate lucrările mele au legătură cu Internetul, fie ca subiect sau doar formal — traducerea ideilor de pe Internet în lumea fizică. În general îmi pregătesc lucrările pentru a exista în afara Internetului, dar cumva mereu mă reîntorc la idei legate de Internet.

SB: Ce te atrage la acest mediu față de altele?

TL: Mereu am simțit computerul ca o extensie de-a mea, astfel îmi este la îndemînă, este confortabil și sincer pentru mine să creez content digital.

SB: Ce influențe există în modul în care gândești proiectele tale?

TL: O mare influență — și de asemenea o schimbare de perspectivă — a fost a 9-a Bienală din Berlin, curatoriată de DIS. M-a făcut să realizez că arta poate însemna multe lucruri foarte diferite și m-a făcut să-mi doresc să creez și eu. Pentru mine, arta a coborât de pe piedestal și, de atunci, am avut o abordare mult mai relaxată.

SB: Cum s-a întămplat asta, mai exact — de ce te-au impresionat aceste idei în mod deosebit? A fost vreo lucrare anume care să te inspire?

TL: Întreaga abordare curatrială și realizarea acestui context mi s-au părut foarte noi și interesante. Poate a fost doar o coincidență că am descoperit toate acestea în acel loc la acel moment. Desigur, au fost anumite lucrări care m-au inspirat, le puteți vedea în videoul meu I heart irl 😉

SB: Ai utilizat catalogul print al Bienalei în lucrarea I heart irl. Este vorba despre un omagiu, sau mai degrabă vorbim de un comentariu asupra sa, o abordare ironică…? Care este legătura dintre aceste catalog și ideile pe care dorești să le expui în acest video?

TL: Când m-am gândit prima dată la I heart irl, aveam catalogul chiar pe noptiera. Tocmai ce-l răsfoisem cu căteva zile inainte, așa că îmi era foarte familiar. Trecuse deja un an de la Bienală și aveam impresia că pun la curent, ca atunci când scrolez prin feed-ul de Instagram ca să văd ce mai fac prietenii și cunoscuții. E mult spus un omagiu, dar nu este nici comentriu, ci doar o simplă unealtă.

SB: Cum ai descrie arta ta și procesul de a traduce contentul digital în format fizic? Ce este specific la practica ta și cum concepi expozițiile la care iei parte?

TL: Eu îi spun „new media”, deși nu tot ce fac este new media. De regulă, felul în care abordez lucrurile începe cu un subiect sau o temă anume și apoi mă decid în ce formă ar arăta cel mai bine live. Felul în care ne prezentăm pe noi înșine pe Internet și comportamentul specific pe care îl avem în relație cu el sunt subiecte recurente în ceea ce fac. Lucrărie mele sunt concepute să existe în lumea fizică, sub forma unor videouri pe monitoare sau proiectoare. Uneori, videourile sunt instalate împreună cu alte obiecte și îmi place foarte mult să am posibilitatea să concep formatul expoziției, să colaborez cu curatorul și să iau în considerare toate posibilitățile tehnice ale spațiului.

How to Be Yourself, Thea Lazăr

SB: Faci parte din colectivul ce se ocupă de galeria pop-up Aici Acolo, care se axează pe expunerea artiștilor emergenți în spații alternative. Cum ai descrierea aborarea ta în curatorierea lucrărilor digitale?

TL: Salvez la bookmarks și urmăresc multe pagini, platforme, artiși și lurări de artă — sunt la curent cu ultimele postări, așa încât atunci când se apropie o expoziție, vin cu o propunere. Cu Aici Acolo am lucrat mereu în echipă — nu ai putea spune că vreo expoziție a fost curatoriată doar de unul sau doi dintre noi, este vorba de implicare colectivă; diferă doar gradul de implicare al fiecăruia de la proiect la proiect.

SB: Ce relație există între abordarea ta curatorială și munca ta de artist? Cum se influențează una pe alta?

TL: Am aceeași viziune pentru amândouă, nu le pot concepe separat.

SB: : Consideri că vreo lucrare de-a ta este reprezentativă în mod deosebit pentru practica ta artistcă sau pentru felul în care îți alegi temele?

TL: Nu aș putea alege o lucrare anume, poate Let’s Approach the Internet at the Speed of Dreams. Aceasta reunește subiecte care m-au interesat dintotdeauna, precum astrologia sau semnificația viselor în cultura online.

SB: Poți detalia legătura dintre semnificația viselor în cultura Internetului?

TL: Mi-e greu să înțeleg cum în această era supra tehnologizată, oamenii mai pot fi spirituali și pot duce mai departe mituri și credințe vechi. Mi se pare că a căura pe google ce semnificație au visele sau să angajezi un astrolog online este o ruptură, pare o făcătură.

SB: O lucrare care ne-a plăcut mult a fost Photosynthesis, care utilizează una din cele mai folosite teme din cultura digitală —relația dintre natural și artificial. Ne poți povesti mai multe despre această lucrare? Ai conceput-o special pentru expoziția organizată de Kinema Ikon? Cum relaționează opera ta cu tema generală a expoziției?

TL: Această lucrare a fost realizată special pentru expoziția Kinema Ikon și trebuia să se lege cumva de lucrurile de pe internet. În timp ce făceam research despre lumini pentru crescut plante, mi-am dat seama că și un ecran poate ține plantele în viață, astfel am creat un cer artificial pentru a le păcăli. Cât a fost galeria deschisă, imagini cu apusuri preluate de pe google se schimbau pe ecran, iar plantele au supraviețuit pe toată durata expoziție. Știai că majoritatea plantelor au nevoie doar de lumină roșie și albastră?

SB: În How To Be Yourself and The Birthday Party of an Android Not Yet Installed, vorbești despre relația dintre indentitate/persoană, date, inteligență artificială și tehnologia cloud. Setting-ul pentru The Birthday Party… a fost deosebit. Poți detalia abordarea ta personală asupra relației descrisă mai sus în cele două lucrări?

TL: The Birthday Party of an Android not yet Installed este o lucrare colectivă Aici Acolo și, din punctul meu de vedere, se referă mai mult la cât de departe a ajuns technologia când vine vorba de intimitate și cât de dispuși suntem să acceptăm sau cât de conștienți suntem de câtă informație oferim. Ambele lucrări sunt construite în jurul relației noastre cu tehnologia, dar How To Be Yourself este mai personal, aproape că m-am folosit pe mine ca studiu de caz. De la avatarele noastre pline de filtre și alimentate de social media la anonimitate necenzurată, avem posibilitatea să devenim mai multe versiuni ale noi înșine. Putem spune că suntem aceeași persoană online și irl dar este de asemenea adevărat că nu suntem. Așadar doresc să chestionez când, unde și cum suntem alterați/augumentați.

SB: Ce roluri au software-ul, hardware-ul și codarea în munca ta și cum ai învățat să le utilizezi?

TL: Tehnologia are un rol major în dezvoltarea lucrărilor mele, dar când vine vorba de hardware, am învățat să folosesc ceea ce am, adică nimic nou sau special. Pentru software, ma joc cu mai multe și în cele din urmă ajung să folosesc o combinație de programe online, un soft 3D, un editor video și desigur Photoshop. Nu prea lucrez cu cod, deși îl stăpânesc destul de bine cât să-mi costumizez site-ul personal. Am învățat să folosesc totul singură prin intermediul tutorialelor, prin sfaturi de la prieteni/colegi sau pur și simplu descoperind pe cont propriu. Nu ne-a învățat nimeni nimic la facultatea de arte, dar ne cereau asta, deci am învățat anumite soft-uri pentru școală.

SB: La fel spun mai mulți artiști pe care i-am intervievat pentru această serie.

TL: Îmi aduc aminte că în anul II de facultate trebuia să fac un video experimental; și pentru că glitch-urile erau ceva nou atunci, încercam să-mi dau seama cum să le fac într-un video. A trebuit să downloadez un editor, să importez video-ul în el, să încerc câteva variațiuni, apoi să-i dau export și să văd ce iese. A durat foarte mult timp și am petrecut zile ca să-mi iasă glitch-urile așa cum îmi doream. Când profesorul au văzut rezultatul final, mi-a spus „Ăsta nu e experimental, ai pus doar un filtru. Nu e ce trebuie, adu altceva mâine”. Nu sunt toți profesorii așa, dar nu consider că arta digitală este încurajată la școală. Dacă vrei să o practici, trebuie să o faci pe cont propriu.

Thea Lazăr locuiește și lucrează undeva între Cluj-Napoca, România și mediul online. A absolvit Universitatea de Artă și Design în același oraș și a studiat timp de un semestru în cadrul secției New Media la Academia de Arte Szczecin, Polonia. O temă recurentă în practica este construirea indentităților online, alter-egouri artificile, comportamente specific internetului și modul în care oamenii relaționează și interacționează cu acestea. Nu este interesată de trecut sau viitor, ci de felul în care acestea afectează simultan cultura contemporană și crează o narațiune în prezent. Recent, cerecetează rolul magiei și legăturile dintre știință și pseudoștiință în prezentul nostru contemporan și tehnologizat. Are un interes deosebit pentru astronomie și astrologie. Cu toate că munca ei abordează contentul digital, lucrările Theei sunt concepute pentru a trăi offline, sub forma unor instalații, printuri sau ecrane. Din 2016 este membru al colectivului Aici Acolo – un proiect artist-run cu focus pe promovarea artiștilor emergenți prin organizarea unor expoziții de artă contemporană în spații nefolosite sau abandonate din Cluj-Napoca.

Sabin Borș (b. 1981) este un editor și curator independent, care lucrează, de asemenea, ca designer independent pentru diverse proiecte culturale web și în print. Este fondatorul și redactorul platformei de artă contemporană anti-utopias.com și colaborează cu diverse publicații specializate în domeniul artei și arhitecturii încă din 2009. În paralel cu doctoratul său în filozofie — ce abordează subiectul arhivelor, discursului și contemporaneității — a început să pună la cale o instalație de arhivare multimodală. Instalația este concepută ca o abordare critică asupra construirii de cadre interculturale și transdisciplinare pentru documentarea, interpretarea și difuzarea artei contemporane, oferind înțelegeri alternative asupra fundamentelor socio-politice ale artei, diferențelor și tranzițiilor culturale constitutive sau interacțiuni culturale, științifice și tehnologice suprapuse. El este interesat în mod deosebit de construcțiile dialogale ce creează rețele divergente de semnificație între medii, discipline și practici.