Tudor Ciurescu

*Parte a unei serii de interviuri realizată de Sabin Borş în 2018

Tudor Ciurescu este un artist vizual și student la Ecole Cantonale D Art Lausanne, a cărui practică evoluează în jurul interpretării culturii contemporane și a tehnologiei, de la bitcoin la meme.

Sabin Borş: Care este relația dintre lucrările tale, contentul digital și internetul?

Tudor Ciurescu: Am început cu contentul digital, practic de la vârsta de 10 ani, când uploadam poze pe forumuri și aveam propriul meu blog unde pretindeam că am 21 de ani. E amuzant că acum chiar am 21 de ani și sunt mai atent cu internetul. Era mai amuzant în trecut.

SB: Toate ideile tale sunt inspirate de pe internet, sau doar îl utilizezi pentru a traduce idei din afara sa într-o formă digital?

TC: Ambele. Sunt interesat de cultura contemporană, ceea ce înseamnă că aș putea avea conversații nesfârșite despre ce se întâmplă URL/IRL. Totuși, poveștile AFK (away from keyboard – departe de tastatură) bune sunt mai greu de tradus digital. Și poate așa și trebuie să fie.

SB: De ce te atrage contentul digital mai mult ca alte medii atunci când îți exprimi ideile?

TC: Digitalul e sinonim cu introvertit. Fiind un copil timid in 2003, și visând la un computer în timp ce răsfoiam reviste tech, mi-am dat toate economiile ca să îmi cumpăr unul, așadar a devenit punctul meu central de interes. Este locul de joacă unde mă simt cel mai bine. De asemenea, a fi artist digital în 2018 vine la pachet cu o estetică anume, pe care doresc să o lepăd în cazul meu.

SB: A fost ceva care să îți influențeze mai concret perspectiva?

TC: Bienala de la Berlin, ediția 9 chiar mi-a schimbat direcția.

SB: Cum mai exact? A fost vorba de conceptul general și ideile discutate care să-și fi lăsat amprenta, sau vreo lucrare de artă anume? Cum vezi aceste influențe manifestându-se în lucrările tale?

TC: Am învățat cum să fiu mai critic fașă de subiecte care mă interesează, precum cultura contemporană și tech. Ca un copil din favelas care tocmai l-a văzut pe Cristiano Ronaldo.

SB: Dacă ar fi să descrii opera ta, cum ai face-o?

TC: Absurditatea este un sentiment recurent.

SB: Ce este mai important pentru tine în ecuația dintre contentul digital și spațiul fizic? Cum ai răspuns provocărilor până acum?

TC: Cea mai importantă sarcină a mea este să-mi traduc gândurile, iar multe din ele provin din perspective digitale aplicate spațiului fizic. Munca fizică continuă să acapareze mai multă atenție decât cea digitală, deci cum putem face această trecere mai ușoară? Sunt anumite materiale care traduc digitalul în fizic pentru mine, materiale pe care le folosesc. Până în prezent, totul a decurs cum mi-am dorit. Iar dacă lucrurile nu se potrivesc practicilor mele, o iau ca pe o provocare.

SB: Care este cea mai reprezentativă lucrare a ta până în prezent?

TC: Echipamentul de minat crypto currency prezentat la un examen semestrial, subversiv prin utilizarea curentului și internetului de la școală pentru a mina o monedă care să fie apoi folosită pentru nevoile educaționale ale studenților.

SB: Ne poți da mai multe detalii despre lucrarea Self-Portrait After Giacometti With Web History?

TC: Când eram mic, eram fascinat de arta lui Giacommeti, așa că mi-a venit natural să fac o lucrare, la un moment dat, care să relaționeze arta sa cu practica mea. A fost realizată în 2016, când încă eram student la UNARTE în București, se vede în materialele folosite, lucrarea zici că a fost făcută în anii 70.

SB: Spune-ne despre lucrarea ta recenta, Solar Painting Panel?

TC: Este un exemplu pentru cum un topic de discuție din prezent se poate transforma în ceva fizic și nefolositor pentru scopul să inițial, dar bun pentru a continua conversația. Rolul ei poate fi cel mai bine înțeles dacă am fi în anul 2040, peste 23 de ani, care de fapt nu e așa de departe.

SB: Cum ai învățat să folosești software-ul și cât de importantă este tehnologia pentru ceea ce faci?

TC: Prietenii și Youtube-ul m-au învățat tot ce știu. Școala la care sunt acum îmi pune la dispoziție modalități legale de a accesa orice soft. Noul meu hobby e să sar peste weekenduri de rave și să învăț 3D. Mai e și Reddit – pun întrebări zilnic, iar redditorii sunt foarte ajutători. Tehnologia este destul de esențială pentru practica mea, fie că discut despre ea, o prezint prin artă sau folosesc Instagram. Într-un fel, fetișizez design-ul tehnologic de când eram mic.

SB: Dacă tot ai adus vorba, sesizezi vreo diferență între arta digitală și design-ul tehnologic? În general, design-ul are, mai curând, o relație foarte dificilă cu arta, mai ales că granițele dintre cele două sunt neclare.

TC: Păi, design-ul joacă un rol important în a ilustra conversația din lumea tech, de exemplu, întreaga scenografie folosită la o convenție poate fi utilizată într-un context artistic pentru o mai bună înțelegere a mișcării. Toată pozitivitatea din jurul unei astfel de convenții reprezintă material numai bun pentru o dezbatere filosofică. În timp ce design-ul rezolvă probleme, arta, în astfel de contexte, ajută la izolarea unor anumite puncte ale conversației și continuarea acesteia.

SB: Crezi că ar fi important să includem „arta digitală” în programa școlară a României?

TC: Vorbeam cu Yung Jake despre ceva asemănător. Anul trecut, am avut un curs cu Alexandra Croitoru, o profesoară pe care o plac. La cursul ei, am avut un deadline pentru o lucrare despre relația dintre fotografie și desen. Pentru că rămăsesem în urmă, i-am spus că o voi face în cinci minute. Am folosit app-ul emoji.ink făcut de Yung Jake pentru a recrea o fotografie din emoji. Am primit drept răspuns un „mh” și o notă de trecere. Îmi pare rău că asta e situația și că nu există mai multă susținere. Toate aceste încercări nu sunt înțelese în contextul românesc decât de cei tineri, iar lucrurile se vor schimba. Ascultați copiii.

SB: Poate galeriile și instituțiile sunt mai în măsură să se ocupe de caracteristicile lucrului cu contentul digital?

TC: Din punctul meu de vedere, acestea răspund bine. Cu toate acestea, pictura încă nu a murit – tocmai ce-am făcut eu una. Mă face asta să nu mai fiu artist digital? Cred că există o tensiune când vine vorba despre ceea ce ar trebui sau nu să faci în practicile tale artistice; și mă lupt constant cu asta, fiindcă am un flow permanent de idei din tot felul de domenii.

SB: A încercat cineva să-ţi numească arta în vreun anumit fel?

TC: Copiii new wave care erau anti tot ce se învăța la școală… Este o cutie în care mă mai bagă lumea, dar fac atâtea lucruri diferite încât e greu să pui o etichetă. Contextul de unde provin m-a alimentat cu nevoia de a încerca tot. Cu siguranță există teme recurente în practica mea, pe care curatorii le pot numi, ce au de a face cu cultura contemporană și tehnologia.

SB: Ce părere ai despre modul în care este utilizată media digitală în România, în domeniul artei mai exact?

TC: Posibilitățile de producție din România duc mai mult la manifestările digitale, pentru că nu e așa ușor să creezi obiecte fizice cu care să fie mulțumit artistul. De altfel, îmi place cum în România, umorul absurd apare în ceea ce fac, are legătură cu post-comunismul – din care fac și eu parte.

SB: Este afectată scena locală de schimbările din cultura vizuală? Ce anume se va schimba în relația noastră cu media digitală și internetul?

TC: Este mai multă muncă digitală. Cu toate acestea, nu vorbim de prea mulți oameni care face asta, dar ei sunt cool și joacă un rol important în România și în afară. Unii mai dau interviuri pe ici, pe colo, și nici ceilalți nu mai au mult. Devenim din ce în ce mai conștienți de internet – să vedem cum WEB 3.0 sau decentralizarea va schimba modul în care îl privim.

Tudor Ciurescu (b.1996) este artist vizual şi student la École Cantonale D’Art, Lausanne. Practica sa se întinde pe diferite medii, mereu experimentând tehnici noi de redare a imaginii. Subiectul principal al lucrărilor este relaţia dintre obiect şi imagine în cultura contemporană, de la meme la Bitcoin, văzute dintr-o perspectivă absurdă şi comică.

Sabin Borș (b. 1981) este un editor și curator independent, care lucrează, de asemenea, ca designer independent pentru diverse proiecte culturale web și în print. Este fondatorul și redactorul platformei de artă contemporană anti-utopias.com și colaborează cu diverse publicații specializate în domeniul artei și arhitecturii încă din 2009. În paralel cu doctoratul său în filozofie — ce abordează subiectul arhivelor, discursului și contemporaneității — a început să pună la cale o instalație de arhivare multimodală. Instalația este concepută ca o abordare critică asupra construirii de cadre interculturale și transdisciplinare pentru documentarea, interpretarea și difuzarea artei contemporane, oferind înțelegeri alternative asupra fundamentelor socio-politice ale artei, diferențelor și tranzițiilor culturale constitutive sau interacțiuni culturale, științifice și tehnologice suprapuse. El este interesat în mod deosebit de construcțiile dialogale ce creează rețele divergente de semnificație între medii, discipline și practici.